Biserica din Deal, Galda de Jos PDF Print E-mail

Satul Galda de Jos este situat in zona M-tilor Apuseni, in partea centrala a Transilvaniei. Prima mentiune documentara a asezarii o avem de la 1287. In anul 1393, se aminteste de un conac, descris ca palat (pallatia), care se afla pe locul unde azi mai dainuie parte din fostul castel. Se relateaza faptul ca în anul 1461 satul era nevoit sa plateasca quinqua gesima Valachorum (un impozit impus doar romanilor). La sfarsitul secolului al XVIII-lea, se aminteste de o cripta langa castel, in care era înmormantat un stramos al familiei Kemeny, capitanul Simion, cazut vitejeste în luptele cu turcii la Santimbru, in timpul lui Iancu de Hunedoara.

 

Biserica cu hramul „Nasterea Maicii Domnului”, cunoscuta local ca „Biserica din deal” face parte dintr-un grup de monumente ecleziastice insiruite pe vaile unor afluenti ai Muresului. Mentionata documentar in 1723, biserica a fost ridicata pe un promontoriu, dominand campia pe care este asezat actualul sat. Astfel se dovedeste a fi un excelent punct strategic, in partea de N-E, in imediata vecinatate se gaseste un castel, fosta resedinta a familiei Kemeny, cumparat de romanul Albini.

 

 

Construita din piatra de rau si de cariera, biserica din Galda de Jos prezinta plan dreptunghiular alungit (14 x 6,30 m), terminat in partea de est cu absida altarului putin decrosata, semicirculara atat la interior cat si la exterior cu dimensiunile 4,50 x 5,80 m. Intrarea in biserica se face prin latura de sud a pronaosului, ce prezinta o usa cu chenar de piatra, de asemenea accesul este asigurat si in partea de vest a pronaosului.

Initial, biserica s-a prezentat sub forma unei nave dreptunghiulare avand la est o absida semicirculara. Naosul a fost probabil acoperit cu o bolta semicilindrica din caramida, inlocuita ulterior cu o bolta de aceeasi forma, realizata din trunchiuri de copac. Absida semicirculara, considerata „de   traditie romanica” este intalnita la o serie de monumente romanesti transilvanene ce dateaza din secolele XIII-XIV. Exemplul cel mai la indemana, dintr-o imediata vecinatate este biserica Manastirii Rameti avand acelasi tip de absida, iar tampla de zid este prevazuta tot cu doua deschideri – usa imparateasca si cea diaconiceasca.

In sec. XV biserica a suferit o refacere, fiindu-i adaugate contraforturi pe laturile de nord si sud (la restaurarea monumentului din 1966 – 1968 atat contraforturile de pe latura de N cat si cele de pe latura de S au fost inlaturate fiind evidente adaosuri la o zidarie mai veche). Din aceasta perioada, pe latura de apus a naosului se mai conserva un fragment din ancadramentul portalului, care are un profil tipic gotic, databil in sec. XV.

Intr-o a treia etapa biserica din Galda de Jos a fost amplificata, adaugandu-i-se pronaosul peste care s-a inaltat turnul clopotnita, asemanator celor de la monumentele religioase apartinand arhitecturii de lemn.

Azi acoperisul bisericii este din sindrila, in patru ape, cu inaltime mare ca la bisericile de lemn, partea de deasupra altarului fiind mai scunda. In extremitatea vestica, deasupra pronaosului, se afla turnul clopotnita din lemn. Este de forma patrata, cu un balcon deschis pa care se sprijina un coif ascutit.

Pronaosul, numit de N. lorga „tinda femeilor” este foarte spatios, fiind tavanit cu grinzi de lemn. Peretele vestic prezinta o fereastra circulara, cu trafor de piatra in forma de stea cu sase colturi, tip de trafor intalnit si la biserica din Teius. Este considerat de unii cercetatori ca argument pentru datarea bisericii in sec. XVII. Peretele despartitor catre naos este strapuns de o usa cu ancadrament de piatra, asemanator celui sudic si de doua arcade cu parapet inalt. Absida semicirculara, usor decrosata este acoperita cu o calota din caramida, pe plan eliptic, care se sprijina pe pandantivi in zona catapetesmei.

Renuntarea la solutia curenta a semicalotei, in favoarea acoperirii absidei cu o calota care reclama aparitia, in partea de V a doi pandantivi intersectati de pile de colt cu plan in sfert de cerc este explicata de E. Greceanu prin dorinta de limitare a unui prototip, care ar putea fi in cazul de fata – biserica invecinata a episcopiei din Geoagiu de Sus.

Despre pictura bisericii din Galda de Jos, N. lorga spunea: „ceea ce e inca mai vrednic de luare aminte e pictura. Desfac cu briceagul paturile de var si tencuiala suprapuse si scot la lumina un intreg sir de sfinti rotunzi, cu ochii de un albastru dulce, cari se pastreaza inca pe zidul burdusit la dreapta usii de intrare cu sapaturi curioase. Altarul are o zugraveala asemanatoare, mai vechi sunt, cum o dovedesc liniile lungi ale inscriptiei, figurile de pe catapeteasma.  Stratul cel mai nou de pictura este de sec XVIII. Exista si fragmente de sec XVI. In coltul sud-estic al naosului se afla un fragment din portretul Sfantului Nicolae, imbracat in polistavrion, binecuvantand. Absida altarului are pictura datata printr-o inscriptie scrisa cu litere si cifre chirilice, care se gaseste pictata la proscomedie langa silueta Sfantului Anastasie cel Mare, in coltul nord-vestic: ,,AN(UL) DOMNULUI 1752 IULIE 1″.

Biserica este datata de catre Marius Porumb la sfarsit de sec XIV, inceput de sec. XV si de catre Eugenia Greceanu si Ioana Cristache Panait in sec. XVII.

In 1733 biserica era unita, iar in intervalul 1760-1762 ea era ortodoxa cu 104 familii. La inceputul secolului nostru, biserica a fost dezafectata ca urmare a construirii unei biserici noi in centrul satului. In 1929 a fost reparata, fara a se curata insa varuiala care acoperea pictura. Restaurarea a inceput in 1966 pana in 1968.

Din 1906 nu se mai tin slujbe in acest lacas, din acel an fiind zidita noua biserica.